statia unui suflet pierdut

in ce gara a nemuririi se va opri trenul sperantei? asteptarea nu inceteaza sa ma deziluzioneze, dar nu-i nimic, m-am obisnuit sa te cer, iar tu sa nu vii...m-am obisnuit sa te am, dar tu sa nu fii de fapt al meu, m-am obisnuit sa ma iubesti, dar sa ma tii departe...asa ca am plecat in cautarea a ceea ce am pierdut pe drumul dragostei noastre...trenul cu un singur vagon, cu un singur compartiment, cu un singur scaun, m-a lasat intr-o gara necunoscuta mie, o gara a iertarii...aminitiri navalesc in capul meu...te-am iertat mereu...de ce m-a oprit trenul tocmai aici?imbiata de nu stiu ce sentiment, ma urc din nou in tren...toate semnele de intrebare dispar, sterse de o putere nepamanteana, care nu tine cont de vointa mea...caci eu vroiam sa le gasesc un raspuns...peisajul imi pare gri...trenul se opreste iarasi...cobor din nou...este statia increderii...iarasi amintiri, iarasi semne de intrebare...aceeasi forta care ma urca in tren.Nu pot sa inteleg...nimic nu are sens.trenul ma opreste in statia sinceritatii..."nu ti-am ascuns niciodata nimic!!", ma trezesc urland in neant...lacrimi coboara, lacrimi de nervi, lacrimi cauzate de neintelegerea pe care acest tren blestemat mi-a provocat-o...forta incearca sa ma urce din nou in trenul cu un vagon, dar de data aceasta ma impotrivesc..vreau sa pun totul cap la cap, sa intzeleg..Dar nu pot..sunt urcata cu greu si prinsa in scaun...o noua statie mi se desfasoara in fata, dar nu mai vreau sa cobor..."NU MAI VREAU, MA AUZI????NU MAI VREAU!!!!"dar cobor...si descopar ca este statia ta..te vad in zare cu cineva..."Suntem noi!!!"am zis eu, stergandu-mi lacrimile...era imaginea noastra, sigur...alerg spre ea, ma apropii...dar nu, nu sunt eu...esti tu..dar fara mine...esti cu alta...acum incep sa se contureze din nou semnele de intrbare...nu eu am fost cea nesincera, nu eu am fost cea care nu a avut incredere, dar eu am fost cea care a iertat orbeste, de mult prea multe ori...acum inteleg de ce trenul are un scaun, acum inteleg tot...oare ea stie??oare nu va fii urmatoarea care va folosi trenul meu?nu va simti si ea aceeasi forta???nu mai are rost sa ma intreb...sunt urcata din nou in tren, de data asta fara sa ma lupt...gata...negru...adio...