clinchete de clopotzei :))

numai cuvantul "cumparaturi" le da unora batai de cap...dar mai ales acum, in preajma sarbatorilor, ei bine, persoanele un pic sadice (asa, ca mine) chiar se bucura.Cadouri pentru prieteni, pentru familie, pentru verisorul mic, neastamparat care ultima data cand a fost in vizita tzi-a chelit toate papushile cu care te jucai cand aveai varsta lui, ornamente pentru brad, haine pentru revelion:X:X, ah,shi mai multe cadouri :D
magazinele incep deja sa se intreaca in oferte, revistele abunda de idei, internetul de reclame, toti se gandesc la asta.
poate e doar parerea mea, dar chiar am impresia ca Sarbatorile au inceput sa fie mai mult mediatizate decat simtzite, pana shi copiii afla de Mos Craciun mai devreme decat ar trebui.
personal, mi-ar placea sa mai merg la colindat in satul bunicii, cu picioarele inghetzate, cu traista de gat (poate va mai aducetzi aminte), cu multzi alti copii langa voi shi sa strigati cat puteatzi de tare "Buna dimineeeeatza la Mos Ajun! Ne datzi, ori nu ne datzi, ne datzi, ne datzi", cu zapada pana la genunchi, sa va scape traista, cei din jur sa va ajute sa strangetzi...shi cand ai terminat de colindat tot satul, sa te duci acasa, sa incepi sa numeri covrigii,sa ii pui pe atza, sa numeri merele shi nucile pe care le-ai primit, sa pui catziva covrigi pe plita, sa astepti sa se inmoaie shi sa mananci din ei de parca ar fi cea mai buna macare, in timp ce tu stai ghemuit langa soba, inca resimtind frigul, dar povestindu-i bunicii fiecare detaliu...ai observat ca nu raceai niciodata dupa o seara de colindat??

in niciun caz nu am putea sa facem asa ceva in oras, dar ma gandesc ca macar anul asta sa ne trimitem felicitari, nu mass-uri de sarbatori :D ar fi o idee, o schimbare binevenita, zic eu :)

o melodie tare adevarata:))

...adica DouaPuncteParantezaParanteza



e greu sa te vindeci de mess dupa ce te-ai virusat.eu una sunt mai mereu pe mess, fie online, fie pe invizible, am grija sa upgradez messu cat mai des, schimb avatarul, ma enervez daca nu imi merge statusul...iar cand se intampla sa nu imi mearga messu, credetzi k renuntz??
neah:-j pentru ce au inventat webmessengeru shi meebo??
:>:>:>

o, shi catzi sunt cei ca mine:)):))

prieteni:X

da, stim cu totzii cate definitii s-au dat relatiei de prietenie dintre doua sau mai multe persoane, stim cu totzii ca niciuna dintre ele nu este nici macar completa, d-apoi corecta... Dar e adevarat, omul din experienta invata...:D...pana acum, experienta mea e fost una pozitiva.Prietenii mei adevarati sunt acei oameni in care pot sa am deplina incredere, carora pot sa le spun orice, fara teama de consecinte ( mai sunt insa si situatii in care, ca sa nu ii ingradesti, e mai bine sa nu le spui:P ), sunt acele persoane care au atea pareri si sfaturi incat ajung sa se certe pe care sa il spuna primul, sunt acei oameni fara de care nu te vezi fericit, sunt acele zambete care itzi lumineaza si tie fata intr-o zi ploioasa, sunt acele persoane care fac fetze-fetze, numai ca sa iesi tu din depresie , sunt oamenii care atunci cand vin la tine, devasteaza casa, itzi termina mancarea shi bautura:))...

Sau sunt acele persoane cu care ai vorbit ultima oara intr-o zi, dar cu al caror mail te trezesti de dimineatza, mail in care itzi spun k "desi esti drojdia mea,eu voi fi babetica ta k sa nu te murdaresti de firmituri"
, sau care te trezesc de foarte dimineatza ca sa vii cu ele la mama naibii shi sa poate sa te inveseleasca intre timp:D...Prietenii adevarati sunt cei care itzi iau grijile cu mana,indiferent de ora, indifernt ca nu am mai facut sportul de o vesnicie shi ca profa nu ne prea iubeste, ea tot sta si imi spune ca nu am de ce sa imi fac griji, sunt acele persoane care iti inveselesc pauzele dintre orele infinite de matematica, sunt acele persoane carora le dai mesaj in timpul orelor, tocmai pentru k esti absolut convins ca telefonul nu este pe silent (muah, muah, muah, i love you:X:X:X)...Tot prieteni adevarati sunt aceia care desi sunt in aceiasi situatzie ca a ta, pe tine incearca sa te inveseleasca, spunand ca totul o sa fie bine (dupa care isi mai comanda un rand de tequila) ...Prieteni adevarati sunt cei care te imbratiseaza atunci cand ai nevoie, fara sa se uite ciudat la tine shi fara sa puna intrebari inutile
, sunt cei care itzi spun ca nu ai de ce sa itzi faci complexe pentru anumite partzi ale tale...sa-tzi faci pentru altele:)):)), sunt acele persoane care nu observa ca ai slabit, pentru ca te-au vazut atat de des, incat nu-si sau seama de diferentza :))...

prietenii adevarati sunt rari shi pretziosi:D...

va iubesc, bah!!

nunta pe NeVe :X

s-a terminat shi campania asta...:) si sincer mi-a placut initziativa celor de la radio 21:D mai mult mi-a placut faptul ca oamenii chiar s-au implicat si au vrut sa participe. Unii i-au numit "nebuni" pe cei care s-au bagat in asa ceva, altii au spus ca este doar o farsa, multi au admirat curajul lor, dar cu sigurantza ca nu putzini au ascultat emisiunea ieri. Si chiar "s-au luat"!!! :D Foarte frumos, sincer.:D

Eu am acum o problema... Este adevarat ce cei doi nu se cunoasteau (doar e pe NeVe) , dar au avut o intreaga echipa in spate care sa ii aleaga astfel incat "sa nu iasa cu batai" (vorba cantecului), si de fapt echipa aceea a muncit cel mai mult:P esecul sau succesul mariajului depinde (mai mult sau mai putin) si de alegerile celor care au zis "da mah, ei sunt!".Adica, la un moment dat, pot fie sa dea vina pe ei , fie sa le multumeasca.Macar au un vinovat concret :))...pentru noi, ceilaltzi, ce solutzii sunt?? :)) adica ce, noi nu avem dreptul la experti? Ca poate vreau si eu un Parapsiholog, sau poate un Consilier marital sau doi ( ca sa fie:)) ) si neparat, un Psiholog :)):)).... Ca sa nu mai zic, vreau si eu sa dau vina pe echipa pentru faptul ca nu am ales EU corect, ca doar e mai bine asa...ah, iar fara excursia in Bali, nici nu ma gandesc :))

In oice caz, bravo lor pentru tot. :P

ce e cu gerul asta??? :)

m-am trezit azi de dimineatza (pe la 6 shi un sfert, dimineatza:P ) shi m-am gandit, evident cu ce sa ma imbrac...am scos nasucul pe geam shi shoc!!..era un ger cumplit!!...daca mai stateam un pic, ma intorceam in casa cu tzutzuri, e clar...shi ieri a fost la fel, cam vreo 5C (wtf, e octombrie:O )...
deci, imbracatzi-va gros ca nu e amuzant:))...iar aseara, daca nu venea mama Otiliei sa ne ia de la scoala, am fi facut frigu la modul cel mai grav...mai grav decat in jumatatea aia de ora in care am asteptat un tramvai, inainte de a ne veni ideea sa o sunam pe mama Otiliei =))
cat despre pranz, nu prea am simtzit frigu, am fost incalzita :)) ;;)...ah, te proclam "sobitza mea" :)):)) ...apropo, avetzi grija ce virusuri luatzi :)):))...shi de la cine:> :-" (pana mea, iar era sa scriu "virushi" :)):))=)) )...
iar afara chiar este foarte frig, asta in caz ca nu ati observat... ah, ce bun e ceaiul asta cald:D...shi nu stiu ce m-as face fara halatul mare, pufos si galben pe care il port acum:X...de fapt stiu, dar shhh, nu se spune :))

asa da!! :X

"shi tu tzi-ai facut blog???"
Cam asta a fost reactzia celor din jur cand au vazut la status faptul k am schimbat link-ul...Da, mi-am facut blog :) Dar stati calmi, nu o sa il folosesc ca sa ma lamentez sau sa spun ca vai, ce trista e viatza... E posibil sa se mai intample sa apara si astfel de povestioare pentru ca deh, nu e totul in roz, dar cu sigurantza nu asta e scopul blogului meu ...
Uite, chiar aseara vorbeam cu Vanina la telefon si se stie, cu cat e mai tarziu in noapte, cu atat suntem mai sinceri ... (sunt clar direct proportionale :D ) (bine, nu era seara, era 1 noaptea :P) si chiar am ajuns -impreuna- la concluzia ca pana mea, viatza e prea frumoasa ca sa stai sa te plangi de ceea ce nu ai si ai vrea sa ai...bucura-te de ceea ce ai, zambeste, danseaza, joaca-te, adora baloanele
, inarmeaza-te cu acadele la orele de mate ca sa scapi de plictiseala, uita-te din cand in cand la desene animate, mai deseneaza cate un om batz si razi de el
, ia-tzi umbrele colorate ca sa mai inveselesti atmosfera enervant de rece, de toamna, iubeste din tot sufletul
, fii sincer , iasi cu prietenii si razi cat mai mult, nu invatza la chimie :-", mai chiuleste din cand in cand , surprinde-l cu ceva nou, sarbatoreste prima luna, uita-te la stele, canta sub dus, mergi in parcuri , da-te in mashinutze , fa poze, multe poze , baga-te in seama uneori:)), mananca banane fara sa te gandesti la prostii :P:P, scrie cu pixuri colorate , fa cadouri, iubeste (oops, am mai zis asta odata, nu? <3 )...

shi da, acum potzi sa razi de ideile care imi trec in momentul asta prin cap:D

sa intzelgem baietzii :)):))

De ce n-ai sa-l vezi niciodata plangand :P
----Ghid practic----



A trecut prin una dintre cele mai dureroase despartziri. A avut sufletul rupt in fasii si, desi ar fi vrut sa ii arate fetei ca si el sufera, n-a reusit sa verse vreo lacrima.

Stateam amandoi intinsi pe pat. Eu cu mainile sub cap, privind tavanul, ea cu fata in perna, plangand de mama focului. M-am simtit vinovat, speriat si cu inima rupta. Stiam ca ar fi trebuit sa spun ceva, penrtu ca ea nu are de unde sa-si imagineze ce simt. Acum doi ani, am pierdut o alta iubita din acelsi motiv I se parea ca-s prea rece, insensibil si m-a parasit. Scurt pe doi. Eu am dat din cap, am ramas mut, am plecat acasa si vreo doua luni n-am fost om. Ne-am inatlnit mai tarziu si mi-a zis, razand amar, ca dac-as fi varsat macar o lacrima, nu m-ar fi parasit. Ar fi stiut ca o iubeam. Am iubit-o!! Dar cand e de plans, imi pare rau, nu pot sa vars nici o lacrima1

NE E JENA SA PLANGEM??

Macar nu-s singur. Alti doi prieteni de-ai mei s-au confruntat cu aceleasi probleme : "Nu ma iubesti suficient daca nu plangi si tu atunci cand ne certam!" Faceti greseala enorma de a lua "taria noastra de caracter" drept insensibilitate sau egoism si cred ca uneori ne suspectati ca avem in loc de inima un microcip. Si totusi, la modul cel mai serios, chiar suntem noi, barbatii, atat de groaznici din punct de vedere emotional?? Sau oare ne e jena sa plangem? Sau suntem doar deshidratati si-atunci poate avem nevoie inante de o bere?? (nu va infuriatzi, am glumit :) ) Parte din problema vine si din faptul ca suntem constant stresati sa nu va facem pe voi sa plangeti.Si nici nu prea stim de la ce naiba porneste cand porneste. De obicei aflam mai tarziu shi chiar nu potzi face reguli de genul "asta-o-face-sa-planga-deci-nu-mai-fac"

PLANGE EA PENTRU DOI

Uite, cand eram prin anul doi de facultate am parasit-o pe tipe cu care eram, spunandu-i ca lucrurile nu mai merg si gata. M-a luat in brate si mi-a zis ca intelege. Nici o lacrima, desi aveam sufletul cat nuca. In schimb, aceleasi fete i-am spus intr-o seara ca mi se pare nasoala fusta cu care era imbracata si a plans 3 ore in parc. Atunci am vrut sa am fac statuie. Cand sa mai ai timp de propriile emotii cand stai permanent cu groaza in inima ca nu cumva sa o faci pe EA sa planga??

LACRIMI PENTRU SPORT

Si totusi, am plans si eu. Ce-i drept, in tot felul de situatii absurde. De exemplu, ccand ama juns, la 28 de ani, in curtea scolii in care invatasem intr-a-intaia. Si ultima oara am plans rau de tot cand a pierdut Steaua in fata lui Middlesbourough. Asta chiar nu pricepeti voi. "Adica plangi cand se bat unii pe o minge, dar nu poti sa versi o lacrima pentru MINE?! "
Pai, normal!! Sportul il intelegem, e simplu. Castigi sau pierzi, deci esti fericit sau trist. E simplu sa plangi la retrospectivele sportive, pentru ca nu conteaza, nu sunt implicate sentimente alambicate pe care nu le pricepem nicicum. Ele, retrospectivele, n-au depresii, n-au ciclu, nu vor copii. Deci sunt teren sigur. Chiar daca ne-am da frau liber emotiilor, tot nu cred ca am plange cat plangeti voi. Daca va egalam vreodata in lacrimi, asta se intampla intre zero si trei ani.. Nu stiu daca tine de educatie sau de enatuira barbatului.am avut o criza tampita de plans printr-a noua, cand un tip pipernicit m-a batut la scanderberg in fata intregii clase. M-am prefacut o ora intreaga ca dorm ca se nu se vada vreo lacrima.

E O CHESTIE HORMONALA??

Undeva, pe la 15 ani, baietii se prind ca nu le sta bine sa planga. Poate tine de hormoni... Habar n-am! Cum zicea un prieten : "Ma uitam la ea cum plange in hohoe si ma gandeam ce misto trbuie sa fie sa te descarci asa." . Deci ne-am simti si noi mai bine daca am putea. Si faptul ca voi reusiti ne place. Pentru ca asa invatam cum stau lucrurile. Invatam de la voi ca nu-i sfarsitul lumii daca uneori de lasi dus de val. Dar aveti rabdare si invatati-ne regulile jocului. Nu ne mai parasiti pentru ca suntem insensibili. Si sigur, in timp ne-om destepta,pentru ca va iubim, oricat ar fi de greu de crezut!



revista "Glamour", iunie 2007

happy :X:X:X

Sunt fericita :D
Sunt sincer fericita... fiinta-mi tresalta la fiecare vibratie, la fiecare zambet...iar eu parca zambesc pentru intreaga omenire. Nu pot sa vad decat partea buna a unui lucru, am numai fluturashi in stomac, am un suras "subtil" care nu vrea sa dispara. Tind sa ii sochez pe cei din jur, pentru ca eu sunt de obicei mult mai...normala...
Si nu ma pot abtine...
Si nici macar nu vreau...
La urma urmei, de ce as face-o??
Ma bucur ca sunt asa...iubesc sentimentul asta plin de inocenta, este genial :X


Motivul schimbarii mele atat de bruste???
eh, secret :X:X:X

al naibii 311 :)):))

hai sa va explic:)):))

de la mine de la liceu, potzi sa iei 311...cu 311 potzi ajunge fie la rosetti, fie undeva departe, in titan...totul depinde de directia in care il iei:)):))

azi am venit de la rosetti catre liceu...iar ca sa ajung de la liceu la rosetti, printr-un proces simplu de gandire , rezulta ca ar fi trebuit sa iau autobuzul din statzia de vis-a-vis...

dar nu, eu sunt mai...speciala...la mine nu functioneaza legile logicii decat daca sunt deja in a biiiiiig mess :)):))

asa k, hintul zilei:

oricat de ametzitzi/ distratzi/ aiuritzi/ indragostitzi <3/ ce-mai-vretzi-voi atzi fii , avetzi grija in ce directzie luatzi autobuzul:)):)):)):))

P.S. : multzumesc k ai fost intzelegator :X:X:X:X

statia unui suflet pierdut

in ce gara a nemuririi se va opri trenul sperantei? asteptarea nu inceteaza sa ma deziluzioneze, dar nu-i nimic, m-am obisnuit sa te cer, iar tu sa nu vii...m-am obisnuit sa te am, dar tu sa nu fii de fapt al meu, m-am obisnuit sa ma iubesti, dar sa ma tii departe...asa ca am plecat in cautarea a ceea ce am pierdut pe drumul dragostei noastre...trenul cu un singur vagon, cu un singur compartiment, cu un singur scaun, m-a lasat intr-o gara necunoscuta mie, o gara a iertarii...aminitiri navalesc in capul meu...te-am iertat mereu...de ce m-a oprit trenul tocmai aici?imbiata de nu stiu ce sentiment, ma urc din nou in tren...toate semnele de intrebare dispar, sterse de o putere nepamanteana, care nu tine cont de vointa mea...caci eu vroiam sa le gasesc un raspuns...peisajul imi pare gri...trenul se opreste iarasi...cobor din nou...este statia increderii...iarasi amintiri, iarasi semne de intrebare...aceeasi forta care ma urca in tren.Nu pot sa inteleg...nimic nu are sens.trenul ma opreste in statia sinceritatii..."nu ti-am ascuns niciodata nimic!!", ma trezesc urland in neant...lacrimi coboara, lacrimi de nervi, lacrimi cauzate de neintelegerea pe care acest tren blestemat mi-a provocat-o...forta incearca sa ma urce din nou in trenul cu un vagon, dar de data aceasta ma impotrivesc..vreau sa pun totul cap la cap, sa intzeleg..Dar nu pot..sunt urcata cu greu si prinsa in scaun...o noua statie mi se desfasoara in fata, dar nu mai vreau sa cobor..."NU MAI VREAU, MA AUZI????NU MAI VREAU!!!!"dar cobor...si descopar ca este statia ta..te vad in zare cu cineva..."Suntem noi!!!"am zis eu, stergandu-mi lacrimile...era imaginea noastra, sigur...alerg spre ea, ma apropii...dar nu, nu sunt eu...esti tu..dar fara mine...esti cu alta...acum incep sa se contureze din nou semnele de intrbare...nu eu am fost cea nesincera, nu eu am fost cea care nu a avut incredere, dar eu am fost cea care a iertat orbeste, de mult prea multe ori...acum inteleg de ce trenul are un scaun, acum inteleg tot...oare ea stie??oare nu va fii urmatoarea care va folosi trenul meu?nu va simti si ea aceeasi forta???nu mai are rost sa ma intreb...sunt urcata din nou in tren, de data asta fara sa ma lupt...gata...negru...adio...